Cat este glicemia normala? Recomandari pentru 2020




Glucoza ca sursă de energie:

Glucoza este o sursă de energie pentru toate ţesuturile

Unele țesuturi sunt gluco-dependente: creier, eritrocit, mușchi scheletic în activitate intensă

Glucoza este singurul combustibil care poate genera ATP în anaerobioză (prin fosforilare la nivel de substrat):

- muşchiul scheletic în activitate intensă

- hipoxie tisulară

- eritrocit

Alte substrate energogene (acizi graşi, corpi cetonici, aminoacizi) pot genera ATP numai în aerobioză, prin fosforilare oxidativă



Menţinerea unui nivel constant al glucozei plasmatice este esenţială pentru a asigura satisfacerea necesităţilor energetice ale ţesuturilor, în special cele gluco-dependente (creier, eritrocit, mușchi scheletic în activitate intensă). Rolurile majore în menţinerea glicemiei aparțin ficatului și sistemului endocrin.


1.Ficatul intervine în asigurarea homeostaziei glicemice în moduri diferite, în funcție de ciclul nutriție/post.

În perioada care urmează unui prânz (postprandial), ficatul este un consumator al glucozei plasmatice, fiind implicat în reducerea hiperglicemiei postprandiale prin următoarele activități metabolice:

- degradează glucoza prin glicoliză pentru satisfacerea necesităţilor energetice proprii;

- depozitează o parte din glucoză sub formă de glicogen;

- transformă excesul de glucoză în trigliceride, care sunt exportate în sânge în componența lipoproteinelor VLDL.


În intervalele dintre prânzuri (interprandial) și în perioadele de post mai prelungite, ficatul este un producător de glucoză; în acest mod, el contribuie la menținerea glicemiei în condițiile absenței aportului alimentar glucidic.

Producerea de glucoză se realizează prin:

- eliberarea glucozei din depozitele de glicogen prin activarea procesului de glicogenoliză;

- sinteza de glucoză din compuși neglucidici (gluconeogeneza).



2. Reglarea hormonală a glicemiei: există un singur hormon hipoglicemiant (insulina), a cărui acțiune este contrabalansată de un grup de hormoni hiperglicemianți (glucagonul, adrenalina, cortizolul).



‌a) Insulina este produsă de celulele β ale insulelor Langerhans ale pancreasului endocrin şi secreţia sa creşte după prânzurile glucidice ca răspuns la creșterea glicemiei. Acest hormon are următoarele efecte:

creşte captarea glucozei în țesutul adipos şi muscular, prin creşterea numărului de transportori pentru glucoză din membrana plasmatică (GLUT-4);

-stimulează degradarea glucozei prin glicoliză în ficat și mușchi;

activează depozitarea glucozei sub formă de glicogen (glicogenogeneza) în ficat și mușchi;

stimulează transformarea excesului de glucoză în trigliceride în ficat și țesutul adipos.

Ca urmare a acestor acțiuni, glicemia care a fost crescută postprandial (cu un maxim la o oră) este scăzută și readusă la valoarea bazală, la aproximativ două ore după prânzul glucidic.


b) Glucagonul este produs de celulele α ale pancreasului endocrin și secreția sa crește ca răspuns la hipoglicemie, în perioadele interprandiale și în stările de post mai prelungite. Acest hormon acţionează la nivel hepatic, unde stimulează glicogenoliza și gluconeogeneza. Ca urmare a acestor acţiuni, glucagonul are rolul de a menține un nivel normal al glicemiei în perioadele de absență a aportului glucidic.


c) Adrenalina, produsă de glandele medulosuprarenale în condiții de stres, stimulează producția de glucoză prin stimularea glicogenolizei hepatice și musculare și a gluconeogenezei hepatice.


d) Cortizolul esteprodus de glandele corticosuprarenale și stimulează gluconeogeneza hepatică din aminoacizi, rezultați din degradarea proteinelor musculare (de asemenea activată de acest hormon).



19 views

© 2020 by Subiecte Medicina

Iasi, Romania

Tel: 0756 840 608

  • White Facebook Icon
  • White Twitter Icon